Catalina Oprea: “Incerc sa-mi ascult intuitia si sa fiu uneori dureros de sincera cu mine.”

Catalina Oprea este redactor-sef al site-ului femeia.ro, dupa ce a condus mai bine de 5 ani revista Femeia, prima publicatie tiparita din Romania pentru femei. Este pasionata de frumos, de povestile pozitive de viata ale oamenilor de isprava, care misca inainte societatea si mentalitatea din Romania. De asemenea, este pasionata de lectura, de limba romana, de limbile spaniola si franceza. Crede cu tarie in educatie, singura posibilitate pentru fiecare om in parte, dar si pentru societate de a inflori.

Mentioneaza 5 ingrediente care se regasesc pe lista fericirii tale.

Cele 5 ingrediente care se afla pe lista fericirii mele sunt: cei doi baieti minunati ai mei, familia mea, faptul ca toti ai mei sunt bine, sanatosi, plus privilegiul de a face o meserie pe care o iubesc. De asemenea faptul ca traiesc intr-o tara minunata (sau cel putin asa o vad mai ales dupa ce am citit “Necredincioasa” de Ayaan Hirsi Ali). Un concediu la malul mării si o carte buna.

Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iei? Ai schimba ceva la ea? Daca da, ce?

Nu-mi dau seama care a fost decizia cel mai greu de luat. De obicei cantaresc destul de bine cand am de luat o decizie si, cand chiar nu stiu incotro s-o iau, incerc sa-mi ascult intuitia si sa fiu uneori dureros de sincera cu mine. Asa am constatat ca un pas inapoi poate sa insemne doi pasi inainte.

Cum ai fi tu, in cea mai buna versiune a ta?

Sunt in cea mai buna versiune a mea.

Ce ar auzi cel mai des oamenii daca ar putea sa iti citeasca gandurile?

Ar auzi ca nimic nu este imposibil, cu conditia sa-ti doresti foarte tare si sa muncesti pentru visul tau. Si ca educatia e cheia unei vieti armonioase, cea care il face pe om sa infloreasca.

Care ar fi primul cuvant de incurajare pe care i l-ai spune unei femei intr-o situatie dificila?

 Esti mai puternica decat crezi! Si ca orice drum lung si anevoios incepe cu un prim pas.

Daca ai fi un super erou, ce super putere ai vrea sa ai?

De a alina durerea copiilor aflati in suferinta, fie ei bolnavi, nemancati, batuti, needucati sau neiubiti.

De unde iti iei inspiratia?

 Inspiratia mi-o iau de la copiii mei, de la oamenii de isprava din jurul meu, din lecturi si mai ales de la Dumnezeu. Cand sunt in pana de idei sau nu stiu ce decizie sa iau, am doua vorbe: “Cu Dumnezeu inainte!” si “Doamne, Te rog, Lumineaza-ma sa iau decizia cea buna!”

Daca serotonina ar fi o femeie, cum ar arata?

Daca serotonina ar fi o femeie, ea ar fi mereu vesela, pusa pe fapte mari, cu pofta de viata si cu drag de oameni.

Ce mesaj crezi ca are Universul pentru tine?

Cred cu tarie ca e loc pentru fiecare dintre noi sub soare. Cred cu aceeasi tarie ca fiecare dintre noi are o menire pe Pamant. Poate ca mesajul Universului pentru mine este sa nu iau lucrurile asa de in serios, caci cu siguranta in felul acesta isi vor gasi mai rapid solutia potrivita si sa nu uit de mine in caruselul de “trebuie“.

Cum faci fata izolarii si temerilor?

De astazi ceva mai bine, insa zilele trecute nu mi-a fost prea bine. Sunt un om milos, empatic. In plus, ca mama, am trecut prin ceva boli si spitalizari cu cei doi copii ai mei, iar ca jurnalist am vazut multe. Asa ca acum, cand aud de boala, de spital, de incertitudine, mi se activeaza temerile. De asemenea, imi place libertatea de miscare si imi plac oamenii, asa ca nu mi-a fost prea usor zilele astea. De azi, si cu ajutorul unor prietene mai tonice am reusit sa ies la suprafata si sa decid ca vom invinge, ca alta cale nu exista.

Cum faci sa nu transmiti ingrijorarile baietilor tai?

Am stat de vorba cu ei adaptat varstei (unul are aproape 15 ani, altul, 6 ani) si m-au uimit prin siguranta, prin increderea lor in viata si in noi, adultii din familie (parinti si bunici). Nu le-am ascuns nimic, insa am incercat sa-i ferim de amanuntele groaznice. Le-am spus ca sunt ingrijorata, nu inspaimantata.

Ce simtiti ca avem de invatat din aceasta criza mondiala?

Ceea ce eu mereu am sustinut: ca trebuie sa fim recunoscatori pentru tot ce avem, sa respectam natura si semenii, sa ne bucuram de lucrurile simple si ca cele mai valoroase lucruri sunt cele pe care nu le putem pune la banca: iubirea, prietenia, sanatatea, viata, libertatea, familia, credinta. Sa nu ne mai credem buricul pamantului, ci fiinte cu o menire pe pamant, care au primit un dar enorm, viata.

O bucurie pe care ai avut-o ieri?

Am avut-o azi: sa redescopar omenia si prietenia in oameni dragi, total neasteptat.

Vezi viata cu alti ochi in aceasta perioada de izolare?

Cu siguranta, da. E mai fragila decat credem si trebuie sa ne bucuram de ea cu bune si cu rele. Iar oamenii au resurse nebanuite de a face bine. Sper sa ne invatam lectia, sa nu mai cautam fericirea aiurea, cand ea e chiar langa noi. Sa deschidem bine ochii ca s-o vedem.