Ana Maria Ivan are 37 de ani si iubeste viata. Are trei minuni delicioase si un sot de care inca este indragostita.
Viseaza mult cu ochii deschisi si este mereu cu zambetul pe buze. Scrie de 3 ani si jumate pe blogul ei, Zana Scutecel si spune despre el ca devine cea mai buna terapie pentru sufletul ei.
Pentru mine nu este o diferenta atat de mare. Sunt acasa de 5 ani si ieseam rar si inainte. Acum cred ca ideea ca nu avem voie o face sa se simta mai apetisant sa iesi. E greu la nivel psihic. E greu sa lucrezi de acasa cu 3 copii. E greu sa iti aduni gandurile si sa te pastrezi optimista. Ma rog, pe mine asta ma ajuta cand simt ca o iau pe o panta gresita. Ma ajuta sa ma descarc emotional si sa stiu ca Cel de Sus are grija de mine si de noi. Nu putem controla ce se intanpla in jurul nostru dar putem controla cum primim toate acestea si cum le facem fata.
Eu aleg sa plang cand simt sa plang si sa zambesc dupa.
Nu cred ca trebuie sa tii copiii intr-un bol de cristal. E indicat ca ei sa cunoasca si sa experimenteze toata paleta de emotii. Clar nu la nivelul unui adult. Stiu ca este un virus afara, ca nu stim cand iesim, Cand sunt epuizata si cand imi este frica, Maria ma ia in brate si imi spune “Mama, poti sa plangi la mine in brate pentru ca si tu ma lasi sa plang la tine”. Noi suntem exemplul lor si e normal sa le aratam ce traim.
Sa fim mai buni. Sa lasam etichetele si sa ne concentram pe lucrurile esentiale in viata. Fratii se pot imbraca unul de la altul, painea o putem manca pana la ultima firimitura, mancarea sa nu o mai aruncam, ci sa o reinventam. Sa avem mai mult respect pentru natura pentru ca ea ne-a dat o lectie pretioasa: cat timp noi stam in casa, ea a revenit la viata. Poate nu ar trebui sa fim noi bolnavi pentru ca natura sa fie bine. Asa ca sa luam asta cu noi, pentru cand vom uita.
Ca sunt. Asta e bucuria mea de fiecare zi. Ca sunt si ca suntem impreuna.
Am o lista intreaga chiar de recomandari:
Cand le e greu sa se uite in ochii copiilor lor si sa ii ia in brate.
Sa aiba grija de psihicul lor avand grija si de ele.
Sa nu isi neglijeze sufletul si zilnic sa se roage, sa faca yoga sau exercitii de respiratie, fiecare cu ce se simte mai bine.
Sa multumeasca pentru ca sunt.
Dumnezeu, eu, copiii mei, sotul meu si viata.
Sa divortez acum multi ani. Pentru mine a fost cel mai greu lucru facut pana acum. Nu as schimba nimic, pentru ca azi am totul.
Mai buna? In fiecare zi pe care o traiesc sunt mai buna pentru ca ma iubesc asa cum sunt.
Te iubesc. E ce spun cel mai des si ce este in mintea mea, mereu.
Capul sus. Poti sa o faci!
Sa fim buni. Daca am fi buni nu ar exista nici boala, nici greutati, nici egoism, nici razboaie.
De la Dumnezeu si mama mea.
Un foc care nu se stinge niciodata.
Sa daruiesc din ce sunt.