

Într-un dialog autentic din podcastul Femei care inspiră, moderat de Adriana Irimescu, Urania Cremene vorbește despre copilărie, alegeri profesionale și, mai ales, despre lecțiile profunde care au stat la baza filozofiei sale de parenting. Interviul devine o incursiune sinceră în felul în care experiențele personale modelează nu doar omul, ci și modul în care acesta își crește copilul.
Urania provine dintr-o familie cu rădăcini balcanice diverse, într-un mediu în care relațiile apropiate au avut un rol esențial. A crescut alături de bunica și de fratele ei, ambii cu o influență puternică asupra formării sale. Dincolo de contextul comunist și de lipsurile acelei perioade, își amintește o copilărie bogată în valori, conversații și implicare din partea părinților.
Un element definitoriu a fost combinația dintre disciplină și libertate, venită în special din relația cu tatăl său. A învățat că responsabilitatea personală și autonomia merg mână în mână – o lecție care avea să devină, mai târziu, fundament în modul în care privește educația copiilor.
Această combinație între structură și libertate avea să se regăsească și în parcursul ei profesional, care nu a fost unul liniar. A ales inițial Facultatea de Drept, din dorința de a urma o direcție „sigură”, dar a realizat rapid că nu i se potrivește. Experiența din sala de judecată a fost momentul care a determinat-o să își regândească drumul.
Schimbarea a venit odată cu o oportunitate în zona de resurse umane, într-un mediu internațional, unde a descoperit trainingul și dezvoltarea oamenilor. A fost remarcată pentru capacitatea de a comunica și de a învăța rapid, iar acest drum a dus-o către o carieră solidă în training și consultanță, lucrând cu echipe și lideri din companii mari.
Lucrând ani de zile cu adulți, Urania a început să își pună o întrebare esențială: de ce nu avem aceste abilități de viață mai devreme? De unde apar sau lipsesc competențe precum comunicarea, gestionarea emoțiilor sau luarea deciziilor? Răspunsul avea să o ducă înapoi, către copilărie.
Momentul decisiv a fost o vacanță petrecută alături de prieteni cu copii, unde a observat direct dificultățile reale ale părinților. Atunci a realizat că, deși știa multe despre oameni, nu știa cum să gestioneze relația părinte–copil. A început să studieze parentingul înainte de a deveni mamă.
Aceasta este una dintre lecțiile esențiale pe care le transmite: parentingul nu este instinct pur, ci o competență care se învață. A devenit pasionată de acest domeniu și a construit o metodologie bazată pe un concept-cheie: „fermitate cu căldură”. Echilibrul dintre limite clare și conexiune emoțională este, în viziunea ei, fundamentul unei relații sănătoase cu copilul.
Dar această combinație nu este ușor de aplicat. Urania recunoaște cu sinceritate că este una dintre cele mai dificile lecții de pus în practică. Majoritatea părinților oscilează între permisivitate și autoritate, între blândețe și rigiditate. A rămâne constant în echilibru presupune conștiență, exercițiu și multă muncă interioară.
Un alt adevăr important pe care îl subliniază este că reacțiile părinților nu sunt, de cele mai multe ori, despre copii, ci despre propriile lor emoții – în special frica. Frica de eșec, de pericol, de pierdere. Înțelegerea acestui mecanism schimbă radical modul în care ne raportăm la conflicte și la momentele tensionate din relația cu copilul.
În final, Urania Cremene vorbește despre relație ca fiind esența parentingului. Dincolo de reguli, tehnici sau metode, ceea ce contează cu adevărat este conexiunea. A-ți cere scuze, a-ți recunoaște emoțiile, a rămâne prezent și autentic – toate acestea sunt lecții pe care copilul le duce mai departe în viață. Pentru că, în cele din urmă, nu creștem doar copii, ci viitori adulți care vor ști să relaționeze cu lumea și cu ei înșiși.
Află mai multe despre povestea Uraniei Cremene urmărind interviul acordat Adrianei Irimescu, în cadrul podcastului Femei care Inspiră: