Beatrice Chis este mama si ii place sa se bucure de lucrurile mici pe care viata ti le ofera. Pe langa functia de mama pe care o are si de care se bucura in fiecare clipa, ea ocupa functia de manager la ETi European Food Industries SA.
O afacere de familie pornita in anii ´60, ETi este acum o prezenta puternica pe segmentul dulciurilor la nivel global, cu un portofoliu diversificat de 45 de branduri si aproximativ 300 de produse.
Practic, tehnologia este cea care imi este cel mai mult de ajutor in aceste momente, atat in plan profesional, cat si in plan personal. Profesional, pentru ca pot munci in continuare, tot ceea ce faceam la birou, fac acum de la ”biroul de acasa”, iar in plan personal pentru ca toate aplicatiile si solutiile de conectare pe care le avem la indemana acum ma ajuta sa raman aproape de familia extinsa si de prieteni. In plus, tehnologia ma tine in permanenta conectata la stiri si la curent cu tot ce se intampla la noi si in lume, este important in perioada asta sa ramanem informati si sa urmarim evolutia pandemiei.
Ca si inainte de perioada aceasta de work from home, incerc sa pastrez un echilibru intre munca si viata personala, consider ca este foarte important si asa este cel mai sanatos. Dezechilibrele, de orice fel, pe termen lung, nu fac deloc bine. Mai ales cand lucrezi de acasa poti, usor, cadea in capcana ”lucratului non-stop” si dezorganizat, nu mai exista acele repere temporale cu care eram obisnuiti cand mergeam la birou zi de zi, asa ca incerc sa pastrez aceleasi intervale de lucru si sa-mi organizez ce am de facut in fiecare zi astfel incat, sa-mi ramana timp pentru familie.
Copiii au in perioada asta nevoie de si mai multa atentie din partea nostra a parintilor. Este o perioada extrem de dificila si pentru ei. Nu mai merg la gradinita, la cursurile de engleza sau pian si trebuie sa se adapteze noilor standarde ale invatamantului la distanta, care uneori pot fi foarte solicitante pentru ei pentru ca nu mai au interactiunea directa cu profesorii, nu-si mai vad colegii decat online, au restrictii in privinta iesitului din casa, nu mai pot merge la locurile de joaca care le erau atat de dragi, de aceea au nevoie si mai mult de noi, sa simta ca le suntem aproape si le oferim tot confortul emotional de care au nevoie.
Am facut ordine printre jucarii si in biblioteca copiilor si am selectat impreuna ce vom dona, cand situatia ne va permite, ca sa oferim o raza de bucurie catorva copii pentru care viata nu a fost prea generoasa pana acum.
E normal sa fim ingrijorati, e o criza medicala fara precedent, panica insa nu ajuta la nimic. Ne luam informatiile din sursele oficiale, urmarim ce se intampla, respectam regulile de distantare si igiena si ne vedem de viata in continuare, iar pe cei mici, mai ales, dar si pe seniorii nostri – parinti, bunici, ii protejam cat de mult putem.
Cum? Pastrandu-ne calmul, in primul rand, si optimismul, increderea ca, in cele din urma, lucrurile se vor linisti si ne vom relua, treptat, treptat, viata de dinainte de izbucnirea acestei pandemii. Incertitudinea este, din pacate, la cote mari in aceasta perioada, nu ajuta insa la nimic sa le transmitem copiilor temerile noastre. Ei trebuie sa se bucure de copilarie in continuare, pe cat posibil, ca si pana acum, starea de anxietate la varste fragede poate lasa traume mult mai grave ulterior in viata.
Cred ca vom avea multe de invatat, vom putea trage cu adevarat linie doar dupa ce totul se va fi sfarsit. Suntem deocamdata la inceputul crizei, ce e mai greu, urmeaza de acum inainte, mai ales daca nu luam in serios si nu respectam cu strictete recomandarile medicilor si masurile impuse de autoritatile care gestioneaza criza. O prima lectie pe care o vom avea de invatat ar fi sa nu mai luam totul ”for granted”, ca si cum totul ni se cuvine.
Paream indestructibili si atotputernici, cand in realitate, toata aceasta situatie ne arata cat de vulnerabili suntem noi, oamenii, si cat de mult depindem unii de altii. Cred ca lectia solidaritatii si cea a responsabilitatii sunt doua dintre lectiile mari pe care le avem de invatat in perioada asta si care se pot manifesta in diverse forme, de la a nu fenta catusi de putin regulile pana la a gasi cai de a ne implica si de a-i ajuta pe cei care au acum nevoie de sprijinul nostru, asa cum putem fiecare.
O felie dintr-un tort comandat de la un boutique de dulciuri artizanale. Pe langa gustul extraordinar cu care m-am delectat, m-am bucurat si ca am putut sa contribui un pic la sustinerea unui business romanesc, este important sa nu uitam ca micile business-uri antreprenoriale sunt printre cele mai vulnerabile in aceasta perioada si daca putem ajuta, sa nu ezitam sa o facem.