Georgiana Averchi, jurnalist Unica: „Acum am primit ce spuneam ca ne lipseste mai mult…timp.”

Georgiana Averchi implineste in iulie 37 de ani si vrea sa organizeze o petrecere la ea acasa,  pentru ca acasa e cel mai bine, spune ea. Pana atunci vrea sa profite de pandemia actuala ca sa-i fie casa si mai frumoasa atunci cand isi va primi musafirii. Momentan, isi face cu placere meseria de jurnalist al revistei Unica, un loc in care ii place si la care s-a intors, pentru ca aici s-a dezvoltat foarte mult, ne declara Georgiana. Dupa ce a fost beauty-editor al revistei pentru cativa ani, si-a dat seama ca este mult mai atrasa sa scrie povesti despre oameni, in functie de cum ii simtea ea.

“Mereu mi-am spus ca am norocul sa intalnesc numai oameni foarte misto, care ma inspira de-a binelea, ba chiar m-am intrebat daca sunt prea idealista, dar dupa mult timp mi-am dat seama ca treaba mea e sa vad si poate sa pun acele intrebari care sa-i ajute pe oameni sa-si vada partea frumoasa, caci cea mai neplacuta de vazut este „treaba” lor, cum si eu o am pe a mea. Asta e si una dintre rezolutiile mele de viitor, sa ma pricep din ce in ce mai bine la asta.”

Cum faci fata izolarii si temerilor?

Am inceput de ceva timp sa imi dau voie sa simt singuratatea, izolarea, temerea, incertitudinea, disconfortul, frica, furia, vinovatia, rusinea si angoasa. Pentru ca izolarea si statul acasa inseamna de fapt statul in noi, interiorul nostru este prima noastra casa. Daca te simti bine acolo, stai bine si in casa exterioara. Iar asta e un prilej, o dorinta implinita, e cea mai buna perioada sa ma asez si mai bine eu in casa mea, sa vad dezordinea, sa fac ordine, sa ma gandesc ce as putea imbunatati in casa mea. 

Cum faci sa nu transmiti ingrijorarile copiilor tai?

Copiii mei sunt destul de mici si nu isi pun prea multe intrebari. 😊 Le-am explicat de ce stam acasa, eu oricum le explic dintotdeauna ca trebuie sa avem grija unii de ceilalti, ca ceilalti de multe ori depind de noi.

Sunt extrem de fericiti si nu resimt plictiseala, din fericire stam la curte, ies pe afara cu Fred, catelul nostru, ii ducem pe campul de langa noi cu bicicletele. Nici eu nu as fi sperat sa ma mai intalnesc vreodata cu timpul asta petrecut impreuna cu ei, este ceva unic. Si sentimentul de ingrijorare nu il resimt, pentru ca nu ne expunem decat daca e absolut necesar. Si pana la urma cred ca pana se inventeaza vaccinul, singura solutie e imunizarea naturala.

Sunt precauta sa nu ajung la starea de frica. panica, ingrijorare si iau masuri preventive: avem grija sa ne hranim bine sufletele, stomacul, sa ne odihnim, sa ne miscam, sa ne luam portia de soare si lumina.

Ce simtiti ca avem de invatat in aceasta perioada de criza mondiala? 

Spuneam ca nu avem timp sa facem cate ne-am dori sau sa stam cu cine ne dorim, nici macar de un telefon catre parinti nu mai aveam timp. Acum ni sa dat ce spuneam ca ne lipseste mai mult. E un fel de tot raul spre bine. Dar ne plangem de plictiseala, ca nu stim ce sa facem cu timpul. Pai inainte stiam? Despre asta e vorba. Despre o evaluare, despre o alegere de viitor. Acum ne putem odihni corpul si mintile pentru a lua decizii constiente si sincere fata de ceea ce facem cu timpul, vietile, viitorul care ne-a ramas fiecaruia.

O bucurie pe care ai avut-o zilele acestea?

Acum cateva zile a fost duminica, iar in weekend am mai mult timp liber de petrecut cu familia mea, sa gatesc, sa ne uitam la filme si sa citesc despre lucrurile care ma pasioneaza si ma ajuta sa ma dezvolt personal.

Vezi viata cu alti ochi in perioada aceasta de izolare?

Aveam nevoie de o astfel de perioada, e ca un fel de reset de care aveam nevoie sa ma uit cu sinceritate la viata mea si ce as putea face sa o imbunatatesc. Lucrurile (chiar si profesional) se vad cu alti ochi din confortul casei tale, e ca atunci cand fizic privesti din alt unghi, pana la urma. Situatia se schimba si ai nevoie de niste resurse ca sa te readaptezi.

De aia senzatia colectiva este de frica, panica, incetitudine, nesiguranta. Pentru ca tot timpul spunem ca vrem lucruri, schimbari, imbunatatiri dar cand ni se intampla si schimbarea, noul apare, ni se trezesc niste emotii care, de fapt, ne sunt familiare, de care am tot fugit. Iar acum ne simtim acaparati de toate. Trebuie sa la fecem fata la toate deodata. Am crezut asa ca ce inamagazinam acolo ca emotie negativa, acolo ramana sau poate chiar dispare. Nu ne-am gandit ca poate va veni un trigger care le va declansa pe toata deodata. 

Se spune ca este de fapt frica de moartea pe care o provoaca coronavirusul, care e normala, insa pana sa infruntam noi moartea, avem de-a face cu demonii creati de imaginatie: anxietatea, cu emotiile astea de care ziceam mai sus ca ne sunt familiare, dar carora nu le-am prea dat ocazia sa le simtim.

Mentioneaza 5 ingrediente care se regasesc pe lista fericirii tale.

1. Cred ca un prim ingredient este iubirea pe care o oferim, care porneste de la iubirea fata de noi insine (iar asta se obtine facand ce iti place tie mai mult in viata, de la profesie, citit, sport, pasiuni, distractie etc). Astfel poti sa oferi iubire si celor din jur si la randul tau sa o primesti. 

2. Familia pe care o am (sotul si copiii). Iar asta a inceput cu persoana pe care am ales-o sa-mi fie alaturi toata viata si cu care am creat familia pe care ne-am dorit-o, in cadrul careia invatam zi de zi. Aici intra si timpul petrecut cu ei.

3. Casa, mediul – locul acela in care stam si la care ne intoarcem cu drag zi de zi pentru a ne gasi linistea si echilibrul.

4. Timpul cu mine, in care fie citesc despre pasiunile mele, fie meditez.

5. Timpul petrecut cu cei dragi: sora mea, parintii, prietenii.

Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iei? Ai schimba ceva la ea? Daca da, ce?

Ah, ce intrebare provocatoare. Am luat de foarte putin timp o decizie… m-am gandit la asta niste ani, fara sa stiu exact unde voi ajunge. Acum a fost momentul, a venit de la sine, nu pot sa spun ca acum mi-a fost greu sa iau decizia. 

Cred ca cea mai grea decizie de luat in viata este… cine ia deciziile, nu deciziile in sine: noi sau societatea (cei din jur, pornind de la parinti, parteneri, sefi, prieteni, conducerea tarii)? Cand iti iei deciziile in functie de ce simti si de intuitia ta, nu le mai simti ca decizii grele.

Cum ai fi tu, in cea mai buna versiune a ta?

Cred ca in fiecare zi sunt cea mai buna versiune a mea, asta e versiunea pe care o pot oferi in momentul asta, cu experienta acumulata pana in momentul asta. Provocarea care imi aduce implinirea si care ma face fericita este sa devin pe zi ce trece o versiune mai buna.

Ce ar auzi cel mai des oamenii daca ar putea sa iti citeasca gandurile?

Ce imi trece mie cel mai des prin minte are legatura cu implinirea mea personala si nu cred ca este de interes pentru ceilalti, este strict despre mine. Dar in acele momente de liniste, cand nu lucrez in presa sau cand nu gatesc sau ma concentrez la discutii cu copiii, sotul, prietenii sau incerc sa fiu prezenta in anumite actiuni… in acele momente imi las gandurile libere, sa vina si sa plece cum vor ele, iar asta ma ajuta sa fac asocieri, conexiuni ale actiunilor si alegerilor petrecute sau facute in viata mea.

Care ar fi primul cuvant de incurajare pe care i l-ai spune unei femei intr-o situatie dificila?

Curaj. Curaj sa isi urmeze intuitia. Indiferent ce decizie iei intr-o anumita situatie, ea va avea atat parti bune, cat si parti mai putin bune. Important e ce faci cu situatia aia (dificila), respectiv decizia, caci acea decizie este premergatoare si decisiva pentru urmatoarea decizie. Si tot asa.

Daca ai fi un super erou, ce super putere ai vrea sa ai?

Puterea sa fiu alaturi de ceilalti pentru a-si asculta sufletul.

De unde iti iei inspiratia?

Din ceea ce simt, din ce imi spune intuitia.

Daca serotonina ar fi o femeie, cum ar arata?

Ar fi superba, pentru ca i s-ar citi fericirea pe chip. Nu ar avea nimic exagerat, nimic iesit din comun si ar fi remarcata doar de persoanele care sunt „pe aceeasi lungime de unda” cu ea. Nu ar placea-o toata lumea, doar cine stie sa o pretuiasca. 

Ce mesaj crezi ca are Universul pentru tine?

Ca am un drum al meu, special, ca am calatoria mea personala, cea mai implinitoare calatorie.