Venirea pe lume a unui copil ia prin surprindere ambii parinti cu emotiile puternice si adesea contrare pe care ajung sa le traiasca in noua formula, de la fericire deplina la teama uneori coplesitoare. Pe de o parte, ne dam seama de imensa responsabilitate pe care o avem in calitate de parinti, dar in acelasi timp ne indoim ca avem toate calitatile necesare acestui nou rol.
Chiar daca noua luni pare o perioada suficient de lunga pentru a ne pregati cat mai bine pentru nasterea unui copil, realitatea se dovedeste a fi mult mai complexa si ne poate surprinde cu situatii pentru care nu ne simtim pregatiti. Prioritatile ni se schimba, programul ni se da peste cap, casa se umple de hainute, scutece si sunete de bebelus, momentele de incantare si bucurie se inmultesc, la fel grijile si responsabilitatile, fizice si financiare.
Modul in care cei doi parinti traiesc aceasta noua experienta si isi asuma responsabilitatile in cadrul familiei difera, insa, foarte mult. Mama detine, de obicei, rolul major in cresterea si ingrijirea copil, lucru usor de inteles datorita relatiei care se formeaza intre ea si copil inca din perioada prenatala.
Mama, prin prezenta ei, satisface nevoile de baza ale copilului, dar nimeni nu poate creste un copil fara ajutor, iar primul pe care ar trebui sa se bazeze este tatal copilului, mentioneaza chiar "Ghidul tinerei mame”, publicat de UNICEF Romania. Intr-adevar, mamele si tatii sunt in egala masura importanti pentru copil, iar implicarea ambilor parinti in ingrijirea si cresterea copilului are efecte benefice asupra dezvoltarii copilului.
Exista, insa, in continuare, asteptarea sociala ca mamele sa se ocupe aproape exclusiv de cresterea si ingrijirea copilului, aceasta fiind "meseria" lor. Influentate de aceasta asteptare sociala, multe femei cred ca a fi o "mama buna" inseamna sa le faca ele pe toate, lasand prea putin loc tatilor. In felul acesta, multi tati ajung sa-si indeplineasca rolul de pe margine, pasiv, implicandu-se foarte putin in cresterea propriilor copii.
De asemenea, preluand atat de multe responsabilitati in cresterea copiilor si concentrandu-se exclusiv asupra nevoilor pe care acestia le au in primii ani de viata, mamele isi ignora propriile nevoi, iar multe dintre ele ajung sa sufere de depresie postpartum, pe care o pot depasi doar cu ajutor si sustinere
.Tatal copilului este persoana care joaca cel mai important rol in prevenirea acestor dificultati, deoarece el poate indeplini principalele nevoi pe care orice femeie le are odata devenita mama: nevoia de a se simti iubita si acceptata ca femeie, cu toate transformarile date de sarcina, nevoia de afectiune, atentie, grija si sprijin in treburile casei, precum si nevoia de a imparti echitabil responsabilitatile practice din ingrijirea copilului.
O multime de studii si cercetari vin sa incurajeze si sa sprijine implicarea tatilor in viata copiilor, atragand atentia asupra efectelor benefice pe care prezenta lor activa o au asupra dezvoltarii si calitatii vietii copiilor.
Este nevoie, insa, ca mama sa-i ofere tatalui spatiu pentru a se implica in cresterea copilului, sa il valideze in ceea ce face, sa ii dea incurajari si sa-i ofere sprijin si incredere in capacitatea de a fi un tata bun pentru copilul sau.
Tatii chiar se pricep sa fie tati extraordinar de buni pentru copiii lor. Stiu sa se joace si sa rada cu pofta, stiu sa se strambe adorabil, stiu sa imbratiseze puternic si bland in acelasi timp, stiu sa mangaie iubitor. Iar toate acestea conteaza enorm pentru fericirea copilului si pentru sanatatea emotionala a intregii familii.
Intr-adevar, studiile arata ca, atunci cand tatii se implica in activitatile de zi cu zi ale familiei, cum ar fi joaca sau pregatirea cinei, copiii au foarte mult de castigat pe termen lung. De exemplu, copiii ai caror tati au un rol activ in viata lor s-au dovedit mai putin predispusi la absenteism scolar, comportamente riscante si delincventa, la adolescenta si la varsta adulta.
Despre rolul tatalui in viata copilului am discutat la intalnirea online din 27 octombrie, alaturi de Bogdan Ion, doctor in psihologie si psiholog principal in psihologie clinica, consiliere si psihoterapie.
Bogdan Ion este Lector universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti, Presedinte al Colegiului Psihologilor Bucuresti si membru al mai multor asociatii profesionale de psihologie din tara si strainatate.
Cu o experienta de peste 26 de ani in practica privata, cu clientii (persoane si familii), dar si cu studenti si profesionisti in formare, Bogdan Ion ofera sprijin profesionist pentru a ajuta oamenii sa faca schimbari pozitive in vietile lor, sa traiască vieti mai bogate si mai pline de sens.
Alaturi de noi au fost si Cristina Balan, Nicole Cherry si Sofia Frunza, care au impartasit din experientele si temerile lor, legate de implicarea tatalui in cresterea copilului.
Iata ce informatii valoroase am primit in cadrul intalnirii: