Georgiana Idriceanu, jurnalist: “Nu obisnuiesc sa ma uit in urma cu regrete, ci cu pofta de povestit.”

Georgiana Idriceanu are aproape 39 de ani, doi copii mici si o mare dorinta de a educa publicul care o urmareste in domeniile in care activeaza: jurnalism, blogging, fitness. Georgiana spune despre ea ca este: „un condei sprintar si agresiv ce oscileaza intre scriitura de presa, beletristica si fapt divers, mai ales pe blogul personal, http://www.idriceanu.com.”

Este un instructor de aerobic exigent si atent la detalii, are insa multe empatie pentru cei care vin sa faca sport pentru a-si schimba stilul de viata intr-unul mai sanatos. Ii place sa comunice prin povesti, atat in sala, cat si in afara ei, in mediul real sau virtual.

Mentioneaza 5 ingrediente care se regasesc pe lista fericirii tale.

Sportul, sportul, sportul… 😊 Glumesc. Evident, sportul este unul dintre ele si, din punct de vedere al timpului pe care i-l dedic – mai ales de cand am inceput sa predau clase ca instructor de aerobic – este la concurenta cu alte doua ingrediente foarte importante: scrisul si timpul petrecut cu copiii mei.

Apoi, un alt lucru care ma umple de o stare de bine este curajul de a iesi din zona de confort ca sa vin in sprijinul oamenilor care-mi cer ajutorul, intr-un fel sau altul, fie in viata reala, fie in mediul virtual. Altfel, fericirea mea se compune din ingrediente si condimente simple si comune, pe care le gasesti la tot omul: soarele, calatoriile, masajul, cititul, satisfactia lucrului bine facut.

Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iei? Ai schimba ceva la ea? Daca da, ce?

Nu obisnuiesc sa ma uit in urma cu regrete, ci cu pofta de povestit. Pana la urma, asta am facut toata viata, de cand acest talent, al relatarii, mi-a fost pus pe tapet de catre oameni cu pricepere si intuitie.

Orice decizie radicala ti se pare grea la momentul ei, incarcat de emotie, dar timpul atenueaza totul intr-un mod foarte sanatos. Oricum, pot spune ca nu am luat in viata decizii cu finalitate ”pe viata si pe moarte” ca sa am despre ce vorbi cu adevarat.

… poate doar cand m-am hotarat sa aduc acasa, in Bucuresti, de la 350 de kilometri distanta, o masina proaspat cumparata, in conditiile in care nu aveam prea multe ore de condus peste cele de la scoala de soferi. Acel drum s-a terminat subit pe un camp, atuncata de rotile unui TIR, un accident cu dauna totala asupra masinii mele din care am iesit – cu ajutorul altora, desigur – fara nicio zgarietura, in mod surprinzator. Daca as da timpul inapoi, sigur as analiza mai bine situatia si as proceda altfel, ca prea l-as mania pe Dumnezeu sa mai incerc asa ceva, dupa ce mi-a dat zile atunci.

Cum ai fi tu, in cea mai buna versiune a ta?

Mai dragastoasa, mai frumoasa la interior, mai rabdatoare cu oamenii dragi, mai relaxata si lipsita de judecati, mai empatica.

Ce ar auzi cel mai des oamenii daca ar putea sa iti citeasca gandurile?

Gandurile unei femei? Pe bune?! N-ar auzi nimic, ar fi un zumzet continuu! Daca ar avea rabdare sa se linisteasca apele, probabil ar incepe sa distinga ca:

• adeseori, numar muzica – e o chestie pe care o facem la clasele de aerobic si care mi-a intrat in reflex. Am descoperit ca e si o metoda foarte buna pentru destresare. Deci muzica e in fundal mereu.
• apoi, ar afla cat de obosita sunt si cu cata speranta privesc spre power-nap-ul de 20 de minute de dupa masa de pranz, care ar trebui sa ma tina in forma pentru acvititatile din a doua parte a zilei.
• ar ciuli urechea la calculele ba mai relaxate, ba mai disperate ale veniturilor mele, in functie de cum merg afacerile.
• ar audia griji despre copii, casa, proiecte, clasele de la sala, imbatranire si mentinere in forma.

Si ar fi bine sa dea sonorul incet de tot daca-mi asculta gandurile cand predau clasele de aerobic, pentru ca atunci este o efervescenta incredibila, dar numai de ganduri si emotii pozitive.

Care ar fi primul cuvant de incurajare pe care i l-ai spune unei femei intr-o situatie dificila?

Poti! Asta i-as spune: tu poti. Femeile au avut intotdeauna resursele sa izbandeasca prin fortele proprii, doar trebuie sa se organizeze si sa se concentreze un pic asupra subiectului. Ne macina multe lucruri zi de zi, dar sunt situatii in care trebuie sa lasi toate rahaturile la o parte ca sa-ti economisesti fortele pentru ce conteaza si ce e prioritar.

Daca ai fi un super erou, ce super putere ai vrea sa ai?

As prefera sa fiu o super-eroina, ca m-am obisnuit sa fiu femeie de aproape 39 de ani incoace.😊

Si mi-am dorit dintotdeauna o aptitudine despre care cred ca, in curand, nu va mai fi vazuta ca o super-putere, ci ca pe ceva absolut normal: teleportarea.

De unde iti iei inspiratia?

Eu nu mi-o iau, ea vine singura, Doamne ajuta. Dar, pentru asta, trebuie sa fiu deschisa si dispusa s-o primesc, adica sa tin ochii deschisi ca s-o vad si mintea deschisa ca s-o recunosc. Din pacate, vine foarte greu in momentele in care privirea-mi este intoarsa spre aspectele materiale ale vietii de antreprenor si spre lupta zilnica pentru supravietuire.

Dar inspiratia ca proces se exerseaza si ea, din fericire. Astfel incat, uneori vine si din ceea ce am mai trait, am mai povestit, am mai facut.

Daca serotonina ar fi o femeie, cum ar arata?

”Hormonul fericirii” este o denumire atat de simplista pentru o substanta care face mult mai multe lucruri in corpul nostru decat sa ne dea o temporara stare de bine. Deci cred ca nu e neaparat important cum ar arata, ci ce fel de fire ar avea: ar fi o femeie mamoasa, grijulie, dar si atenta sa impuna copilului sau (adică organismului pe care il deserveste) disciplina unui stil de viata sanatos. Ar fi mama care te sustine mereu, care te ghideaza corect prin viata si care gaseste solutiile pentru ameliorarea situatiilor dificile atunci cand ii ceri ajutorul.

Ce mesaj crezi ca are Universul pentru tine?

In viata asta? Sa fac pace cu mine, ca sa ma pot gandi mai mult la altii.