Irina Deleanu – puterea de a rămâne în picioare, dincolo de podium

Există povești de viață care nu sunt doar despre performanță, ci despre puterea de a rămâne întreagă într-o lume care te testează constant. Povestea Irina Deleanu este una dintre ele – o poveste despre disciplină, reziliență și asumare, spusă cu luciditate și curaj în dialogul cu Adriana Irimescu, în cadrul podcastului Femei care inspiră.

Irina Deleanu este cunoscută publicului larg ca sportivă de performanță și, de peste două decenii, ca președintă a Federației Române de Gimnastică Ritmică. Însă dincolo de titluri și funcții, viața ei este profund legată de sală, de copii, de efortul zilnic și de responsabilitatea de a construi destine.

Intrarea ei în gimnastică nu a fost un plan calculat, ci o întâlnire firească între un copil extrem de energic și un sport care cere exact acest tip de foc interior. Născută în aceeași zi cu Nadia Comăneci, Irina a crescut într-o casă în care sportul, disciplina și performanța erau repere firești.

Dragostea pentru gimnastica ritmică s-a instalat devreme și nu a mai plecat niciodată. De la cinci ani, sala de antrenament a devenit a doua casă, iar regulile – o formă de libertate asumată. Irina vorbește despre disciplină nu ca despre o constrângere, ci ca despre o rețetă clară pentru a ajunge acolo unde îți dorești.

Primul succes personal a venit relativ târziu, la 13 ani, sub forma unei medalii de bronz. Nu aurul a contat atunci, ci faptul că era „medalia ei”. De acolo, palmaresul s-a construit pas cu pas: titluri naționale, medalii internaționale, participări olimpice – toate clădite pe muncă și perseverență.

Retragerea din activitatea competițională nu a însemnat o ieșire din sport, ci o transformare. Tranziția de la gimnastă la antrenor, apoi la lider de federație, s-a făcut rapid, într-un ritm intens, suprapus peste rolurile de soție și mamă. O viață trăită fără pauze, dar cu sens.

Ca președintă a Federației, Irina vorbește deschis despre realitățile dure ale sportului românesc: lipsa infrastructurii, săli improprii, condiții inegale față de alte țări. Și totuși, din acest context dificil au apărut rezultate istorice, medalii mondiale și gimnaste care au urcat România din nou pe podium.

Un subiect sensibil abordat în interviu este relația cu părinții sportivilor. Irina explică diferența fină dintre forțarea performanței și ghidarea copilului spre depășirea propriilor limite. Gimnastica de performanță presupune efort, disconfort și disciplină – iar aceste lucruri sunt adesea greu de acceptat într-o lume care caută rezultate fără sacrificii.

A vorbit, cu onestitate, și despre conflicte, atacuri personale și costuri emoționale. Despre cum sportul a învățat-o să nu abandoneze lupta, chiar și atunci când presiunea devine greu de dus. Pentru Irina, reziliența nu este un concept abstract, ci o abilitate exersată zi de zi.

În plan personal, recunoaște că viața profesională a ocupat enorm de mult spațiu, lăsând puțin timp pentru sine și pentru familie. Și tocmai de aceea, unul dintre visurile ei este un an sabatic – un timp de liniște, după ani de responsabilitate continuă.

La aproape 50 de ani, Irina vorbește despre frumusețe ca despre un proces interior. Lectura, reflecția, sportul și echilibrul interior sunt, pentru ea, adevăratele surse de vitalitate. Nu perfecțiunea, ci coerența dintre cine ești și ce trăiești.

Cel mai mare vis profesional rămâne construirea unei săli dedicate exclusiv gimnasticii ritmice – un sanctuar în care talentul să poată fi șlefuit în condiții corecte. Un vis care spune multe despre un lider care gândește pe termen lung, dincolo de sine.

Povestea Irinei Deleanu este, în esență, despre asumare. Despre a rămâne fidelă unui drum, chiar și atunci când este greu. Despre a nu confunda succesul cu confortul și despre a transforma fiecare cădere într-un nou început.

Urmărește interviul integral în format video și descoperă nuanțele, emoțiile și forța acestei conversații dintre Adriana Irimescu și Irina Deleanu: