Cristina Otel este mama a doi copii si desi are unul dintre cele mai citite bloguri de pe nisa de parenting, formarea ei este in training si coaching. Cu o experienta de peste 12 ani in Learning & Development, in 2018 a devenit soloprenor si isi insoteste clientii in procesele lor de evolutie personala. Face coaching, design de training si livreaza workshop-uri precum Rescrierea convingerilor limitative, Emotional Fitness, Life Design sau Soulful Leadership. In tot ceea ce face numitorul comun este constientizarea de sine.
Cristina e activ implicata in cresterea nivelului de autocunoastere in randul parintilor si viitorilor parinti pentru ca acestia sa aiba relatii echilibrate, blande si infloritoare cu copiii lor, contribuind la cresterea viitoarelor generatii.
O puteti urmari pe cristinaotel.ro si soulbloom.ro.
Doar 5? Fie… In ordinea in care mi-au venit ideile: rasul copiilor mei, conversatiile cu sotul meu, timpul petrecut cu mine, sclipirea din ochii clientilor mei cand au o revelatie in timpul workshop-urilor sau sedintelor de coaching, zilele cu soare.
Sa las in urma siguranta si confortul job-ului din corporatie. Mintea spunea sa stau pentru ca e cunoscut, e comod si relativ lipsit de riscuri. Sufletul zicea sa imi incep drumul de soloprenor ca sa fac lucrurile in care cred, sa am libertatea de care aveam nevoie si sa le fiu copiilor mai aproape. Sufletul a castigat. 😊
As fi si mai bine cu mine decat cum sunt acum. Am invatat sa am incredere in procesul asta lent (si fara sfarsit) asa ca stiu ca in fiecare zi fac cum pot eu mai bine si ca ”versiunea cea mai buna” a mea nu e ceva fix, ci se schimba pe masura ce devin mai inteleapta.
Cum spunea Maya Angelou: “Do the best you can until you know better. Then when you know better, do better.”
Azi sunt recunoscatoare pentru…
Am invatat ca uneori cel mai bun lucru pe care poti sa il faci in astfel de situatii este sa nu spui nimic, dar sa fii acolo langa omul respectiv, sa-l asculti fara sa-l judeci si fara sa presupui ca intelegi prin ce trece.
Aceea de a-i ajuta pe oameni sa devina mai constienti. Astfel ar dezvata mai repede tot ce nu ii (mai) reprezinta si ar deveni cine s-au nascut sa fie, ar intelege ce ii misca, ce le place, cine sunt si de ce sunt, s-ar vindeca pentru a nu rani mai departe.
Din carti scrise de oameni pe care ii admir, din podcasturi, din nevoile celor care ma citesc si din ale celor cu care lucrez, de la copii, din conversatiile cu prietenii.
Nu stiu cum ar arata. Poate ca tine, ca mine, ca orice femeie… Dar s-ar simti senina, odihnita si in armonie cu ea insasi si cu ceilalti.
In perioada asta simt ca mai am de lucrat la nevoia de control si certitudine. Ma uit in urma la ultimul an si vad ca Universul vrea sa ma invete sa am incredere in instinctul meu. Am avut mai multe situatii in care simteam ce trebuie sa fac, dar tot am tras de timp si am intors problema pe toate partile, m-am tot gandit si m-am razgandit. Asta m-a ”costat” multe saptamani, insa pana la urma am facut cum simtisem initial. Dar uite, ieri mi-a venit o idee, am simtit ca e nevoie sa creez un program, mi-am pus cateva intrebari si dupa doar cateva minute proiectul era detaliat pe hartie si azi fac primii pasi ca sa il implementez. 😊
Pe scurt, nu ma lupt cu situatia, am acceptat-o cu toate limitarile si fac ce si cat pot. Sunt atenta sa imi gestionez emotiile la timp si fac lucruri care genereaza emotii pozitive. Am reluat exercitiul celor 100 de zile de recunostinta impreuna cu alte aproape 70 de femei de pe grupul meu de Facebook, vedem lucrurile frumoase din fiecare zi, ne dam si ne luam energie unele de la altele. Si nu verific stirile decat o data sau de 2 ori pe zi. Pe larg am explicat cum functioneaza creierul, ce se intampla cand ne simtim amenintati si cum ne gestionam energia si emotiile in cel mai recent episod de podcast pe care il puteti asculta aici.
Greu. Mi-am ajustat mult asteptarile pentru perioada asta. Eu si sotul meu ne-am sincronizat calendarele in sensul ca stim cand avem sedinte de coaching online sau conferinte pentru ca atunci cand unul dintre noi e ocupat celalalt trebuie sa fie disponibil sa se ocupe si de copii. Am stabilit niste reguli vis-a-vis de program si incercam sa ne tinem de el. De exemplu, dimineata, dupa micul dejun ne asezăm toti 4 la masa din bucatarie si timp de o ora fiecare lucreaza la ce are de facut. Un fel de quiet time in tandem. Am scris un articol despre ce putem face ca lucratul de acasa sa nu fie un cosmar aici.
Incerc sa fiu cat mai prezenta aici si acum, sa nu imi las mintea sa faca scenarii peste scenarii. Vorbim cu copiii despre ce se intampla, la modul realist. I-am obisnuit de mici ca le spunem adevarul, adaptat varstei lor. Au inteles de ce stam in casa, de ce nu putem merge la joaca in parc. Sigur, asta nu inseamna ca nu le e greu sa se conformeze. 😊
Sa traim mai constient, sa petrecem mai mult timp in prezent, sa ne concentram pe ce e cu adevarat important in viata, sa fim mai empatici, sa ajutam, sa ne asumam partea noastra de responsabilitate, sa ne gandim mai des la ”noi” si mai rar la ”eu”. Cred ca sunt multe lectii si oportunitati ascunse in perioada asta, intrebarea e daca suntem pregatiti sa le vedem.
Ne-a inflorit Schlumbergera (sau Craciunita cum i se mai spune) si am stat cu copiii sa o studiem din toate unghiurile. Dar ne bucuram si de o poveste citita impreuna, de liniste, de soare, de timpul petrecut pe balcon. Incercam sa cream constient momente de bucurie in fiecare zi.